Ricordo ancora, come dacă ar fi fost ieri, acea zi de demult când Marco, un om simplu din satul nostru de lângă Siena, hoinărea printre stejarii seculari ai pădurii, strângând rămurele uscate pentru focul sobei. Dintr-odată, niște glasuri cunoscute s-au ivit printre tufele de măceș. Din curiozitate, Marco s-a strecurat cu grijă printre frunzele dese și, fără să vrea, a devenit martorul unei discuții aprinse între fiul său, Matteo, și o tânără pe nume Fiorella.
Fiorella îi vorbea cu o tristețe vizibilă lui Matteo, nemulțumită că relația lor rămânea un secret, propunând să mai aștepte încă o lună înainte de a lua hotărâri. Cuvintele fetei l-au tulburat pe Matteo, care s-a îndepărtat grăbit între ramurile sălbatice, în timp ce Marco revenea acasă cufundat în gânduri, pregătind mental discuția ce avea să urmeze.
Printre aburii care se ridicau din ceaunul cu cartofi fierți și zgomotul buștenilor care se despica sub secure, Marco a așteptat cu inima grea întoarcerea fiului său. Nu după mult timp, Matteo a intrat pe ușă. Marco, cu privirea aspră, l-a înfruntat: Matteo, la ce te gândeai? Cum de nu mi-ai spus niciodată că ai pe cineva drag? Fiorella e o fată deosebită harnică, cumpătată o noră de vis, exact cum ar vrea orice tată pentru fiul său. Iar tu? Nici nu o respecți cum ar trebui! Nu pot accepta așa ceva, și nici nu voi îngădui să fie lipsită de respect, nici măcar de către tine!
Surprins, Matteo a ridicat tonul a nemulțumire, s-a repezit afară, și a luat cu el câteva mere înainte să trântească ușa în urma sa. De atunci, lucrurile s-au răcit, nu doar între Matteo și Fiorella, ci și între Matteo și Marco.
Tensiunea s-a adâncit mai ales după ce Matteo s-a întâlnit ultima dată cu Fiorella, iar ea i-a cerut cu sinceritate să facă publică povestea lor. Discuția s-a transformat într-o ceartă, Fiorella cerându-i să o ceară în căsătorie. Obosit de astfel de drame, Marco a hotărât să intervină. A mers în casa părinților Fiorellei și, pe ascuns, a aranjat logodna celor doi, fără ca Matteo să afle. Părinții au spus Fiorellei că logodnicul ei plecase pentru câteva zile la Florența, ca să cumpere piese noi pentru tractorul vecinului.
Când Matteo s-a întors, nu mică i-a fost mirarea găsind-o pe Fiorella stând la masă, ca și cum locuia acolo dintotdeauna. Nedumerit, a întrebat-o: Ce faci aici? Cu un zâmbet sigur și liniștit, Fiorella i-a răspuns: Sunt acasă! Ce, nu voiai să mă iei de soție? În satele noastre de pe Colinele Toscanei, asemenea căsătorii nu erau deloc o raritate.
Deși la început Matteo a fost supărat pe tatăl său pentru amestec, a înțeles cu timpul că nu ar fi putut găsi o tovarășă mai bună decât Fiorella. Cu fiecare zi ce trecea, s-au apropiat și au devenit mai fericiți, iar Matteo a ajuns să-l prețuiască pe tatăl său, recunoscând în cele din urmă că gestul său a venit din dragoste părintească și din dorința de a le fi bine amândurora.
