Ti racconto la storia di un papà italiano, chiamalo Giuseppe, che ha crescut da solo la sua bambina, una vera gioia chiamata Fiorella. Singurul lucru care îi păsa era să facă din Fiorella o persoană cu adevărat bună. Giuseppe muncea zi și noapte, nu ținea cont de niciun sacrificiu, doar să-i ofere tot ce-i trebuia fiicei. Viața nu a fost simplă pentru Fiorella: a pierdut mama foarte devreme și asta i-a îngreunat copilăria.
Fiorella suferea mult, mai ales pentru felul cum trebuia să trăiască; ceilalți copii din cartierul vechi din Florența o tachinau adesea, iar ea plângea și își făcea mereu griji. Giuseppe o consola cât putea, îi spunea că la fel cum plouă din senin în Toscana, și viața e plină de surprize. Nu există dragoste mai mare decât cea a unui tată pentru fiica lui, iar în acele momente Giuseppe îi arăta cât de mult ținea la ea.
Pentru Fiorella, sărbătoarea ei preferată era mereu la Vigilia di Capodanno. Nu poți imagina cât de tare aștepta momentul, visând că toate dorințele ei vor deveni realitate. Școala din cartier organiza mereu cadouri cu această ocazie și toți copiii veneau îmbrăcați în costume sau rochii de carnaval. Giuseppe avea mereu ceva probleme cu banii nu e ușor cu un singur salariu de operaio la fabrica de pielărie dar not niciodată nu a lăsat să treacă sărbătoarea fără să-i cumpere Fiorelei o rochie frumoasă. O dată chiar i-a cumpărat o rochie atât de frumoasă, dintr-un mic atelier de pe Via della Spiga, încât Fiorella a fost ca o stella: toți colegii au admirat-o, iar ea era atât de fericită că-l strângea pe Giuseppe în brațe și îi mulțumea neîncetat.
Au trecut anii, Fiorella a crescut. După liceu, a fost admisă la Università di Milano. Totul a decurs cum își dorise: Fiorella, de mică, era svelta e anche intelligente. S-a mutat la Milano și încet-încet s-a lăsat fermecată de viața orașului mare. A început să aprecieze lucrurile frumoase, a descoperit gustul pentru bani, a devenit calculată. S-a împrietenit cu bărbați care o invitau la restaurante elegante din centru sau îi făceau cadouri scumpe totul părea un dans al luxului, o viață pe care nu și-o imaginase pe băncile din Florența.
Apoi, când Fiorella a rămas însărcinată, s-a hotărât să se căsătorească. Era foarte fericită că logodnicul era un om de afaceri bogat; însă n-a vrut să-și invite tatăl la nuntă. În loc să-i spună direct, i-a trimis un mesaj scurt: Papà, nu venire sunt doar oameni importanti și tu nu te vei simți în largul tău. Fără rude, fără Giuseppe.
Poți să-ți imaginezi cât a suferit Giuseppe. Atâția ani de sacrificii, atâta dragoste… să fie tratat așa? După ce a stat pe gânduri, s-a hotărât totuși să plece la Milano.
Când a venit momentul felicitărilor, Giuseppe s-a apropiat de Fiorella, cu inimă strânsă și un mic buchet de lalele proaspete, culese din piață. A sărutat-o pe frunte, i-a urat noroc din suflet, apoi a plecat. Fiorella a rămas încremenită, se simțea rușinată și își dădea seama ce gest urât făcuse.
A fugit după el, plângând, cerându-și iertare: Papà, ti prego, scusami! Non lo farò mai più! Și-a promis că nu va mai repeta niciodată o asemenea greșeală, pentru că legătura dintre ei era mai prețioasă decât orice bogăție din lume.
